Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie în cinstea Sfinților 14000 de prunci uciși de Irod (I) şi a Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților (485), la Catedrala „Sf. Irh. Nicolae” din orașul Orhei

Înaltpreasfințitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni, a oficiat în dimineața zilei de sîmbătă, 11 ianuarie 2025, cînd Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfinții 14000 de prunci uciși de Irod (I) şi pe Cuviosul Marchel, egumenul Mănăstirii Neadormiților (485),  Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala „Sf. Irh. Nicolae” din orașul Orhei. Înaltpreasfinției Sale i-au coliturghisit slujitorii catedralei.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate cereri și rugăciuni speciale în care cu plîngere și văsare de lacrimi am rugat pe Bunul Dumnezeu, ca suferințile aduse din pricina prigoanei Bisericii noastre Ortodoxe, se contenească degrab, iar frica ce ne-a cuprins pe noi să ne fie spre pocăință, și degrab să izbăvească pe noi toți de orce nedreptate, asuprire și prigoană, ca în pace să viețuim după voia Lui. Cu plecarea genunchilor noștrii ne-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, ca din înălțimea sfîntului Său lăcaș să vină degrab și șă oprescă războiul nimicitor de vieți, să mîngîe pe cei cuprinși de durere, să călăuzească pe cei pribegi. Ca Dumnezeu să binecuvînteze cu pace, Țara noastră Moldova, stăpînirea și oastea iar binecredincioșilor creștini să dăruiască unitatea credinței noastre Ortodoxe!

* * * *

Viața sfîntului Marchel, Egumenul Mănăstirii Neadormiților

Acest Preacuvios, Părintele nostru Marchel, era din cetatea Apameia, din Siria, din neam slăvit și luminat. Părinții săi, murind, i-au lăsat multă avere. Și, măcar că era în floarea vîrstei, nu s-a lăsat furat de ispitele lumii, ci iși împărțea timpul între învățătura cărții și nevoințele duhovnicești. Cugetînd la legea Domnului, s-a aprins de dragostea celor cerești. Și, lăsîndu-și moșia sa, s-a dus la Efes, unde a fost primit de niște creștini evlavioși. Dornic de nevoințe, a mers de a aflat pe Sfîntul Alexandru, la mănăstirea neadormiților, cunoscînd dumnezeiasca și înalta lui petrecere.

Deci, petrecînd el la acea mănăstire și alergînd cu rîvnă de necrezut pe calea nevoințelor și la fapta cea bună, după moartea lui Alexandru și a lui Ioan, urmașul său, i s-a dat păstoria mănăstirii. Și a cîrmuit mănăstirea cu multă înțelepciune și cu puteri făcătoare de minuni. A fost părtaș la Sinodul din Calcedon și a osîndit pe Eutihie și eresurile lui, dimpreună cu părinții Sinodului. Și, adormind întru a sa mănăstire, s-a mutat către Domnul.