SCURT ISTORIC
Mănăstirea Rudi cu hramul „Sf.Treime” este situată în raionul Soroca, alături de satul cu acelaşi nume, plasată pe locul unde rîuşorul Bulboana se revarsă în apele Nistrului. Se ascunde printre pădurile seculare din rezervaţia Rudi-Arioneşti, pe stîncile abrupte ale rîului Nistru, mai fiind şi înconjurată de o incintă din piatră.
Primul om, care a lăsat pe file de hîrtie istoria mănăstirei Rudi, a fost preotul Alexandru Proţenco, profesor la şcoala Normală „Petru Maior” din or. Soroca.
În urma cercetărilor efectuate la localnicii satului Rudi, cît şi în arhivele din Chişinău, la 1926 preotul Proţenco publică o informaţie destul de amplă despre istoria mănăstirii Rudi.
La începutul anilor 70 ai sec.XVIII-lea, în timpul Domnitorului Grigorie Alexandru Ghica Vodă, cu bunăvoinţa fraţilor Teodor şi Andronache Rudea (Rugea), se zideşte pe moşia lor schitul Rughi (Rudi), cu ajutorul financiar a doi fraţi negustori Petru şi Simion Donciul din Movilău (Podolia), de peste Nistru.
Biserica din piatră cu hramul „Sf.Treime”, s-a păstrat unicul obiect de la înfiinţare pînă în prezent, a fost zidită între anii 1770-1777, în vechiul stil moldovenesc din sec. al XVI-lea şi este unica în Basarabia. Acest stil de biserici a fost numai în epoca lui Ştefan Cel Mare, dar la 1770 această arhitectură nu se mai zidia în toată Ţara Moldovei. Datorită arhitecturii ei atît de armonioasă în simplitatea ei naivă, în anul 1921 „Comisiunia Monumentelor Istorice” de la Chişinău a declarat-o monument istoric.
Evenimentul înfiinţării schitului a fost consemnat prin două inscripţii în slavonă, ce se află pînă-n prezent, una în pridvorul bisericii pe o placă din marmură, deasupra uşii ce duce în biserică, care menţionează următoarele:
„În numele bisericii Sfînta Treime şi ierarhului lui Hristos Nicolae s-a înălţat pe timpul prea piosului de Dumnezeu iubitor Domnul Grigore Alexandru Ghica Vodă cu binecuvîntarea Înalt Prea Sfinţiei Sale Inochentie-Episcop de Huşi, prin bunătatea şi grija fericitului ctitor Andronache Rudi-căpitan şi fericitul ctitor Simion Donciul-negustor din Movilău, Podolia, pe moşia sus-numitului Andronache Rudea. Anul lui Dumnezeu 1777, luna iunie 1”.
Cea de-a doua inscripţie ce se află pe peretele dinspre miază-noapte din altar este gravat un alt text: „În numele Sfintei Treimi, în zilele Blagocestivului domn Grigore Alexandru Ghica, cu blagoslovenia episcopului Inochentie al Huşilor, la anul 1777, iunie 1”.
La început schitul a fost de călugări, primul stareţ a fost ieroschimonahul Macarie, iar dela 1829 e transformat în schit de maici, călugării fiind transferaţi la mănăstirea Călărăşeuca din vecinătate .
Noul proprietar după moartea moşierilor Rudi pe a căruia moşie se afla schitul, devine Mihail Buhuş (Boguş), care răpeşte cu forţa de la călugăriţe o mare parte din pămînt, livada, via, prisaca. Ne mai avînd posibilitate de egzistenţă în anul 1847 schitul este închis. În timp complexul monastic a fost abandonat, totul în jur s-a distrus, rămănînd mărturie doar numai pereţii bisericii datorită grosimei lor care ating mărimea la un metru, pe alocuri şi mai mult, a rezistat în faţa acestei ironii.
Schitul de la Rudi îşi reia activitatea după 75 de ani, la 24 octombrie 1921, şi cel ce şi-a adus cel mai mare aport la acest mare eveniment a fost PS Visarion Puiu(†1964) Episcop de Hotin şi exarh a mănăstirilor din Basarabia, (mai tîrziu Mitropolit de Bucovina).
PS Visarion văzînd frumuseţea locului, pe care se afla schitul, atrage atenţia arhiepiscopiei Chişinăului şi Comisiunei monumentelor istorice din Bucureşti, şi obţine redeschiderea lui.
Prin binecuvîntarea Preasfinţiei Sale, şi cu stăruinţa stareţului protosinghelul Gherontie (Guţu) a ieromonahului Dionisie şi a celorlalţi părinţi şi frați, se aşezase vatra schitului, 22 ha livadă, s-a cumpărat circa 48 ha pămînt care ţinea pînă în apa Nistrului, 6 ha pădure lîngă schit, s-a plantat vie.
În anul 1925 a fost restaurată în întregime biserica „Sf.Treime”. După terminarea restauraţiei bisericii a început să se întemeieze gospodăria schitului, s-a construit un corp cu două nivele din piatră, un corp din piatră cu un nivel şi subsol, trei corpuri de piatră pe malul Nistrului, deasemenea s-au mai făcut trei corpuri de case cu temelia din piatră iară pereţii din lemn.
În anul 1928 după planul şi dorinţa PS Visarion s-a pus temelia unui corp mare din piatră cu două nivele şi subsol avînd denumirea de „Castel” . Întreaga construcţie a fost finalizată în 1935, aceast corp a fost ridicat pe baza lucrării de diplomă a renumitului arhitect şi profesor universitar Valentin Voiţehovschi, originar din or. Soroca care şi-a făcut studiile la Iaşi.
Aici a funcţionat pe o perioadă de opt ani o şcoală de dascăli unde se studia îndeosebi muzica bizantină (psaltică), care astăzi a ajuns la o necunoaştere totală în ţara noastră, în anul 1943 şcoala a fost transferată în or. Bălţi.
În anul 1948 schitul Rudi, după 27 de ani de activitate este din nou închis, însă acum de puterea sovetică. După închidere a fost transformat în spital de tip sanatorial pentru copii, care a funcţionat pîna la 1991, şi a fost închis din cauza unei ploi abundente care a invadat teritoriu.
Schitul de la Rudi se redeschide a doua oară, în anul 1992 dar acum cu titlul de „Mănăstire”. Pe perioade scurte din motive necunoscute mănăstirea a fost de călugări apoi de maici şi iară-şi de călugări, condusă de mai mulţi stareţi şi stareţe în timpul cărora nu prea s-au făcut mari îmbunătăţiri. În toamna anului 1998 la nordul Moldovei a fost înfiinţată episcopia de Edineţ şi Briceni, şi mănăstirea Rudi este subordonată ei.
Dacă la 1921 Episcopul Visarion (Puiu), a jucat un rol important la zidirea spirituală şi materială a schitului Rudi, acum la 1999 acelaşi rol important ca şi atunci la adus PS Dorimedont Episcop de Edineţ şi Briceni (†2006), PS Dorimedont văzînd mănăstirea într-o situaţie critică atît spiritual cît şi material a decis să fie transformată în mănăstire de maici şi la 25 martie 1999 a fost numită stareţă Egumena Maria (Pascariuc) din mănăstirea Călărăşeuca, care a fost transferată împreună cu 10 surori.
În mănăstire sau păstrat icoane vechi de o mare valoare istorică, care cît mănăstirea n-a funcţionat au fost păstrate la credincioşii din împrejurimi, una din cele mai vechi este icoana Sf. Prooroc Ilie, pictată în Moscova la 29 septembrie 1799 şi dăruită schitului Rudi de negustorul Simion Donciul.
În prezent în mănăstire locuiesc: Stareţa Egumena Maria, doi preoţi slujitori şi 30 maici şi surori.
