În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate cereri și rugăciuni speciale în care cu plîngere și văsare de lacrimi am rugat pe Bunul Dumnezeu, ca suferințile aduse din pricina prigoanei Bisericii noastre Ortodoxe, se contenească degrab, iar frica ce ne-a cuprins pe noi să ne fie spre pocăință, și degrab să izbăvească pe noi toți de orce nedreptate, asuprire și prigoană, ca în pace să viețuim după voia Lui. Cu plecarea genunchilor noștrii ne-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, ca din înălțimea sfîntului Său lăcaș să vină degrab și șă oprescă războiul nimicitor de vieți, să mîngîe pe cei cuprinși de durere, să călăuzească pe cei pribegi. Ca Dumnezeu să binecuvînteze cu pace, Țara noastră Moldova, stăpînirea și oastea iar binecredincioșilor creștini să dăruiască unitatea credinței noastre Ortodoxe!
La încheierea slujbei, Înaltpreasfinţia Sa a explicat credincioşilor pericopa evanghelică a zilei despre pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr.
„Mîntuitorul în Evanghelia de astăzi ne arată lămurit că viaţa noastră nu se termină odată cu moartea trupului. După despărţirea sa de trup, sufletul, care este nemuritor, pleacă spre Cel de la Care şi-a luat începătura – spre Dumnezeu, Milostivul, dar şi Dreptul Judecător, pentru a primi răsplata pentru toate faptele săvîrşite în viaţa aceasta vremelnică. Nici bogăţia, nici sărăcia, privite în esenţa lor nu pot mîntui sau osîndi, ci modul cum ne ataşăm faţă de ele. Păcatul bogatului nu a constat în avuția sa, ci în faptul că, avîndu-l pe săracul Lazăr în preajmă, nu a făcut milostenie cu el. Bogăţia, care ne este dată tot de la Dumnezeu, o putem folosi spre mîntuire prin fapte de milostenie, întrajutorare, căci sunt mulţi din cei care aştaptă ajutorul şi susţinerea noastră, sau prin ctitoria de biserici, mănăstiri şi instituţii sociale”.
În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate cereri și rugăciuni speciale în care cu plîngere și văsare de lacrimi am rugat pe Bunul Dumnezeu, ca suferințile aduse din pricina prigoanei Bisericii noastre Ortodoxe, se contenească degrab, iar frica ce ne-a cuprins pe noi să ne fie spre pocăință, și degrab să izbăvească pe noi toți de orce nedreptate, asuprire și prigoană, ca în pace să viețuim după voia Lui. Cu plecarea genunchilor noștrii ne-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, ca din înălțimea sfîntului Său lăcaș să vină degrab și șă oprescă războiul nimicitor de vieți, să mîngîe pe cei cuprinși de durere, să călăuzească pe cei pribegi. Ca Dumnezeu să binecuvînteze cu pace, Țara noastră Moldova, stăpînirea și oastea iar binecredincioșilor creștini să dăruiască unitatea credinței noastre Ortodoxe!
La încheierea slujbei, Înaltpreasfinţia Sa a explicat credincioşilor pericopa evanghelică a zilei despre pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr.
„Mîntuitorul în Evanghelia de astăzi ne arată lămurit că viaţa noastră nu se termină odată cu moartea trupului. După despărţirea sa de trup, sufletul, care este nemuritor, pleacă spre Cel de la Care şi-a luat începătura – spre Dumnezeu, Milostivul, dar şi Dreptul Judecător, pentru a primi răsplata pentru toate faptele săvîrşite în viaţa aceasta vremelnică. Nici bogăţia, nici sărăcia, privite în esenţa lor nu pot mîntui sau osîndi, ci modul cum ne ataşăm faţă de ele. Păcatul bogatului nu a constat în avuția sa, ci în faptul că, avîndu-l pe săracul Lazăr în preajmă, nu a făcut milostenie cu el. Bogăţia, care ne este dată tot de la Dumnezeu, o putem folosi spre mîntuire prin fapte de milostenie, întrajutorare, căci sunt mulţi din cei care aştaptă ajutorul şi susţinerea noastră, sau prin ctitoria de biserici, mănăstiri şi instituţii sociale”.
