Slujitorii din cuprinsul Eparhiei de Edineț și Briceni au participat, joi, 28 septembrie 2028, la Adunarea generală a preoților ce a avut loc la Reședința Eparhială sub președenția Înaltpreasfințitului Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni.
În cadrul întrunirii au fost puse în discuție mai multe subiecte de primă importanță pentru bunul mers al vieții duhovnicești din Eparhie. Apoi preoții au prezentat rapoarte despre activitatea parohiilor și comunităților de care sunt responsabili.
În cadrul adunării eparhiale, printre altele, Înaltpreasfinția Sa, Arhiepiscopul Nicodim, din timp, a însărcinat doi clerici: ierom. Hrisostom (Bis. „Sf. Trei Ierarhi”, Edineț) și prot. Alexandru Buga (s. Șirăuți, r. Briceni) să țină cîte un discurs în fața celor adunați despre: 1. Ascultarea în Biserică și importanța Sfintelor Canoane și 2. Unitatea Bisericii în Scrierile Sf. Ciprian al Cartaginei.
În discursul despre ascultare, a fost luată ca exemplu persoana Mîntuitorului Hristos față de Dumnezeu-Tatăl, Care pînă la cruce și moarte a fost supus voii părintești. După care, a urmat Învierea și slăvita Înălțare. Ascultare ce trebuia să înlăture neascultarea primului Adam și să aducă oamenilor mîntuirea. Toate acestea au fost redate detaliat în scris atît de cei patru evangheliști, cît și de sf. Apostol Pavel.
A urmat exemplul sfinților apostoli care, în ascultarea lor față de Hristos, după Cincizecime au propăvăduit cuvîntul Evangheliei, întemeind comunități creștine și aducînd la mîntuire popoarele ce au crezut. Ca să fie trăit cuvîntul Evangheliei și să se păstreze unitatea între comunitățile creștine, atît sfinții apostoli, cît și urmașii lor, la anumite perioade de timp, se întruneau în soboare și adunări, pentru a fi păstrate adevărurile de credință și înlăturate neajunsurile apărute, dînd, de asemenea, și unele norme sau canoane.
Sfintele Canoane au drept scop tămăduirea celui bolnav, pornesc de la starea în care se află cel păcătos și urmăresc să-l înnoiască duhovnicește pe om, adică vindecarea și curățirea sufletului de înrăurirea patimilor și unirea cu Hristos.
Atît Sinoadele Ecumenice, locale, cît și unii sfinți părinți ce au lăsat în scris canoane nu au avut drept scop de a-l pedepsi pe om, ci de a-l vindeca pe cel răpus de păcat.
Creștinismul în sine, adică Ortodoxia – urmărește curățirea omului de patimi și păcate și de a-l face vas ales al Duhului Sfînt. Acesta este omul tămăduit.
Cei ce s-au abătut de la adevăr și au insistat în învățătura lot eretică, deși au fost excomunicați de Biserică ca mădulare putrede și bolnave, ce n-au dorit vindecarea, s-au dovedit că aveau patimi ascunse: Origen – mîndria, Arie – curvia sentimentală, Nestorie – iubirea de arginți, Macedonie – slava deșartă…
Deși astăzi este multă șovăială în credință, obrăznicie în atîrnarea față de cele sfinte, cugetare semeață și scopuri mai mult material-pămîntești, lăsînd toate acestea, atît slujitorii sfintelor altare, cît și simplii creștini sînt chemați de a păstra unitatea în Biserică și grija de mîntuirea personală atît a sufletului, cît și a celor păstoriți. (Acestea sînt doar unele idei esențiale din discursul vorbit în cadrul adunării).
