Miercuri, 29 martie 2023, la împlinirea sorocului de 40 de zile de la trecerea la cele veșnice a Egumenei Eufrosinia (Peșterean) a avut loc slujba de pomenire a celei care „a purtat crucea suferinței și a fost un exemplu de răbdare” pentru obștea Mănăstirii “Adormirea Maicii Domnului” Călărășeuca. Liturghia Darurilor mai înainte sfințite și slujba parastasului a fost săvîrșită de către Înaltreasfințitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni înconjurat de un sobor de preoți, din care a făcut parte: părintele secretar eparhial, protoiereul Adrian Cotelea, arhimandritul Damian (Burlacu) starețul mănăstirii „Nașterea Domnului” Zabriceni Președintele Departamentului eparhial Mănăstiri și viață monahală.
La acest eveniment au fost prezenți stareți și starețe ale mănăstirilor din cuprinsul eparhiei de Edineț și Briceni dar și din Republica Moldova și Ucraina, călugări și călugărițe, mulțime de preoți, rude veniți din locurile natale ale maicii Eufrosinia, originară din satul Jora de Jos, r-nul Orhei, precum și numeroși credincioși care s-au rugat alături de Ierarh pentru sufletul celei ce, pentru creștini din nordul țării, a fost ca „o maică spirituală” în cei 24 de ani de stăreție a Mănăstirii Călărășeuca.
După Sfînra Liturghie săvîrșită în biserica „Sf. Irh. Mitrofan” – reconstruită în timpul săreției sale, toți cei prezenți au mers în vechiul necropol mănăstirii, la mormîntul Egumenei Eufrosinia (Peșterean), unde Înaltpreasfințitul Nicodim a săvîrșit Panihida cea Mare.
La finalul slujbei parastasului Înaltpreasfințitul Nicodim a vorbit în cuvîntul de învățătură despre deosebita viață călugărească a Maicii Starețe.
* * * *
Maica Eufrosinia s-a născut pe 21 ianuarie 1955 în satul Jora de Jos, r-nul Orhei. A primit la botez numele Elena, fiind ultimul copil în familia Peșterean, oameni credincioși și simpli, care și-au crescut copiii în frica lui Dumnezeu și cu respect pentru semeni.
Viitoarea egumenă a îmbrățișat viața monahală la vîrstă fragedă, și în anul 1975 a intrat în obștea Mănăstirii „Sfînta Treime” din or. Koreț, Ucraina.
La 20 de ani, sora Elena îmbracă rasa, primește camilavca și metaniile, devenind rasofora și primind armele pentru a intra pe frontul războiului nevăzut.
Maicile Mănăstirii Koreț au îndrăgit-o pe rasofora Elena pentru osîrdia la lucrul mîinilor și pentru nevoința învățării la strană. Pentru dragostea față de cele sfinte, în anul 1991, pe data de 23 iunie/6 iulie — prăznuirea Icoanei Maicii Domnului de la Vladimir, rasofora Elena depune voturile monahale și primește numele Eufrosinia, în cinstea Sfintei Cuvioase Eufrosinia de la Poloțk.
În viața de mănăstire, maica Eufrosinia a înțeles că misiunea călugărului este rugăciunea, dar pentru ca rugăciunea să fie primită și auzită de Dumnezeu, monahul trebuie să facă ascultare. Ascultarea este cheia Raiului pentru călugări.
În martie 1999, PS Episcop Dorimedont o numește pe monahia Eufrosinia (Peșterean) în postul de stareță a Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Călărășeuca.
Venirea ca stareță a egumenei Eufrosinia (Peșterean) a fost o mare binecuvîntare pentru Mănăstirea Călărășeuca.
De-a lungul anilor de slujire a maicii Eufrosinia în treapta de egumenă, au fost realizate lucrările de restaurare capitală a întregului complex monahal. S-a construit noul corp de chilii, arhondaricul pentru preoți și arhondaricul pentru pelerini.
Obștea Mănăstirii s-a mărit de la 10 maici, în a. 1999, la 35 de maici, în a. 2023.
Maica stareță mereu purta grijă pentru sufletele surorilor pe care le avea în păstorire. A depus multe eforturi pentru ca surorile să se întoarcă de la viață idioritmică la condițiile vieții monahale de obște.
Prin simpla sa prezență, maica dovedea severitate monahală. A căutat calea de mijloc și în nevoință, și în post, și în rugăciune.
Obştea mănăstirii a avut-o pe maica Eufrosinia ca model de viaţă duhovnicească. Aceasta nu lipsea niciodată de la slujbele Bisericii şi întotdeauna avea un cuvînt de folos pentru fiecare soră sau simplu creștin. Era foarte smerită şi, de cele mai multe ori, cu zîmbet Pascal pe față. Sfinția Sa știa și putea, prin rugăciunea tăcerii, şi să certe, şi să bucure. Ușa chiliei Sfinției Sale era mereu deschisă pentru toți, iar cuvintele de îmbărbătare izvorau din inima maicii Eufrosinia pentru fiecare.
Preacuvioasa Egumenă Eufrosinia a știut să se bucure de bucuriile altora, să sufere pentru suferințele altora, a știut să mîngîie sufletele multor necăjiți și să împletească rodnic bunătatea cu dreptatea, fiind atît de severă cu sine și atît de îngăduitoare cu alții. Toate acestea au fost daruri de la Dumnezeu, pentru care Maica Eufrosinia s-a ostenit şi a depus multă jertfă și răbdare.
Este foarte mare aportul maicii Eufrosinia la lucrările de construcție, restaurare și dezvoltare a așezămîntului monahal, care s-au desfășurat aici timp de 24 de ani cît a fost egumenă, dar și mai valoroasă este strădania ei pentru zidirea sufletească atît a viețuitoarelor, cît și a pelerinilor de la acest sfînt locaș de închinare. Pentru rîvna sa neobosită și slujirea cu devotament a Bisericii, maica Eufrosinia poate fi socotită asemeni întemeietorilor și ctitorilor de bază care își dorm somnul de veci în incinta manastirii, unde și-a găsit loc de odihnă veșnică și Preacuvioasa Egumenă Eufrosinia.