Vineri, 3 ianuarie 2025, cînd îi cinstim pe Sfînta Muceniţă Iuliana din Nicomidia și pe Sfîntul Ierarh Petru, Mitropolitul Kievului, al Moscovei și al Întregii Rusii (+1326), Înaltpreasfințitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni, s-a aflat în mijlocul enoriașilor Catedralei „Sf. Irh. Nicolae” din Orhei, săvîrșind Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie.
În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate cereri și rugăciuni speciale în care cu plîngere și văsare de lacrimi am rugat pe Bunul Dumnezeu, ca suferințile aduse din pricina prigoanei Bisericii noastre Ortodoxe, se contenească degrab, iar frica ce ne-a cuprins pe noi să ne fie spre pocăință, și degrab să izbăvească pe noi toți de orce nedreptate, asuprire și prigoană, ca în pace să viețuim după voia Lui. Cu plecarea genunchilor noștrii ne-am rugat pe Domnul, Dumnezeul nostru, ca din înălțimea sfîntului Său lăcaș să vină degrab și șă oprescă războiul nimicitor de vieți, să mîngîe pe cei cuprinși de durere, să călăuzească pe cei pribegi. Ca Dumnezeu să binecuvînteze cu pace, Țara noastră Moldova, stăpînirea și oastea iar binecredincioșilor creștini să dăruiască unitatea credinței noastre Ortodoxe!
Sfînta Muceniță Iuliana a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305) în cetatea Nicomidiei (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici), născută fiind din părinți păgîni, într-o familie bogată. Cînd era încă foarte tînără, tatăl său, numit Africanus, a logodit-o cu un tînăr tot păgân, un senator elin numit Eleusie. Nunta a fost însă amînată pînă ce Sfînta avea să aibă vîrsta potrivită pentru căsătorie. În acest timp, Iuliana, auzind cuvîntul lui Dumnezeu de la creștinii care trăiau acolo în cetate, a crezut în Hristos. Și stăruind în înțelegerea Evangheliei și în rugăciune către Dumnezeu, a primit în taină Sfîntul Botez.
Cînd a mai crescut fecioara, logodnicul ei insista să se facă nunta. Sfînta însă i-a zis pe față că era creștină și nu vroia să se mărite cu un păgîn. Atunci logodnicul i-a spus totul tatălui ei, care a încercat, cînd cu blîndețe și cu rugăminți, cînd cu amenințări și cu bătăi să o facă să se lepede de credința creștină sau măcar să se mărite cu Eleusie. Dar pentru că fecioara nu s-a înduplecat, a dat-o pe mîna logodnicului ei, ca s-o înduplece el sau să o judece după legile romane. Încercînd și acesta s-o înduplece să se mărite cu el, chiar fără să se lepede de Hristos, Iuliana nu l-a ascultat, rămînînd hotărâtă să primească chiar și moarte martirică.
Deci Eleusie a poruncit să fie supusă la diferite chinuri, dar Sfînta le răbda cu bucurie pe toate, slăvind pe Mîntuitorul tuturor. Văzînd minunile ce se făceau cu această fecioară, în vîrstă doar de optsprezece ani, au crezut atunci în Hristos cam 500 de bărbați și 130 de femei și, mărturisind că sunt creștini, eparhul a poruncit să li se taie capetele, ei primind astfel botezul sîngelui și cununa muceniciei.
Văzînd Eleusie că nu reușea cu nimic să o mai chinuie, a poruncit în cele din urmă să i se taie capul. Iar ea mergea cu bucurie la aceasta, lăudînd pe Hristos și știind că se va afla curînd înaintea Mirelui ei ceresc. Sfînta Iuliana s-a săvîrșit de sabie la anul 304.
