Maica Egumenă Eufrosinia s—a născut într-o familie ortodoxă, frumoasă, cu șapte copii, în satul Jora de Jos, raionul Orhei, în data de 21 ianuarie 1955. A fost ultimul copil în familie, la Sf. Botez primind numele de Elena. Ramâne orfană de mică, tatăl său trecând pragul Veșniciei, când prunca Elena avea numai citeva luni de la naştere. A fost crescută cu dragoste și grijă dimpreună eu ceilalţi fraţi şi surori, de către mama sa Maria, având pildă de educație,- pe Sfintele Mame creștine.
Mama Maicii Starețe Eufrosinia — Maria, a avut grijă nu numai de cresterea și educaţia lor, ci a avut grijă și de sufletele lor, semănând în inimile lor credinţa. Prin exemplul vieţii sale, a semănat aceste seminte ale credinței, care au dat rod și la alte fiice, care au ales drumul în slujba Sf. Biserici, slujind ca Monahii. În familie se ţineau toate posturile de peste an (fiind vremea de prigoană pentru Sf Biserică, locașurile sfinte erau majoritatea închise; închisă fiind și în satul lor natal).
Pentru a fi la Sfintele slujbe, pentru a primi Sfintele Taine, mama lua în traistă jertfă pentru Sf. Biserica și lui Dumnezeu. Împreună cu copiii, pleca în satele învecinate, pe jos, pentru a se ruga împreună. Așa le dădea exemplu, și îi povățuia pe copii să-L iubeasca pe Dumnezeu și să facă fapte bune; încât să nu-i fie rușine ei ca mamă când va sta în fața Domnului, pentru faptele copiilor ei. Așa văduva Maria ducea crucea de mamă singură.
După absolvirea a 10 clase în școala natală, tânăra Elena, pleacă în slujba Domnului la Manastirea cu hramul Sfintei Treimi, din orășelul Koriț, regiunea Volînsk, Ukraina.
Acolo se nevoia deja de câțiva ani sora mai mare a tinerei Elena. Fiind în vizită la sora sa de sânge, s-a patruns plăcut de modul de viață a monahiilor acestei Sf. Mănăstri. O întăreau mult povețele Maicilor și Surorilor de acolo. A simțit că dorește să urmeze astfel de viețuire.
Mama sa a binecuvântat-o pe drumul ales, însă i-a dat poruncă să trăiască în călugărie în așa fel, încât să nu—i fie rușine la Judecata de Apoi. Să-i fie faptele călugărești adevărate și viața necheltuită în deșert.
A intrat ca ascultare în Obstea Mănăstirii în anul 1975, iar în anul 1976, primește tunderea ca rasoforă. La 1 iunie 1976, când Obștea Mănăstirii praznuiește Hramul Icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni “Mântuirea păcătoșilor”, primește tunderea în monahism..
Era o vreme grea de prigoană împotriva credinței, iar această Mănăstire, era una din puținele Mănăstiri din fosta URSS care ființa doar că era foarte prigonită de conducerea de atunci.
Surorilor, în mod special, celor tinere li se refuza viza de reședință și ele trebuiau adesea să se refugieze (mai ales, în timpul verificărilor de către autorități), și să se adăpostească la localnici, să se ascundă în casele lor sau să se ascundă în gări. Uneori trebuiau să meargă chiar în alte Mănăstiri sau în alte Obști pentru o anumită perioadă.
Primii șase ani de viețuire în Mănăstire Maica Stareță a fost cu ascultarea la ferma de vaci, după care opt ani, cu ascultarea și cu slujirea în biserică, apoi 10 ani a fost în conducerea Mănăstirii și responsabilă de viața duhovnicească și de viața slujirii surorilor în mănăstire (ca și blagocina).
Întotdeauna a fost și ucenică de chilie a Maicilor mai în vârstă, a Maicilor care erau mari nevoitoare și erau fierbinți rugătoare; erau împlinitoare ale Pravilei călugărești, ale Canoanelor și Rânduielilor mănăstirești. Acele Maici au trecut prin prigoana grea și aveau o dragoste arzătoare și jertfelnică pentru Dumnezeu, pentru Sfânta Mănăstire, pentru Sfânta Biserică și au fost tot timpul un exemplu viu. Întotdeauna s-a zidit pe rugăciunile lor fierbinți și pe exemplul lor de a se modela sufletește. În sufletul Maicii Starețe aceste Maici, au rămas ca o icoană de la care s-a învățat jertfelnicia, dragostea monahicească adevărată și cum Maicile se rugau pentru Obște, și pentru toți creștinii care veneau cu credință; chiar dacă veneau pe ascuns, în Sfânta Mănăstire intrau cu frica lui Dumnezeu, și pentru a primi îndurare de la Maica Domnului, și să aibă rezolvare la necazurile care îi împânzeau. În tot răstimpul în care s—a aflat sub ascultare, se stăruia să urmeze exemplului Maicilor de la Koriț, care petreaceau timpul în Mănăstire cu mult folos sufletesc, în rugăciune, mergând tot timpul mai devreme decât începerea Sfântelor Slujbe.
Erau niște Maici râvnitoare, erau niște Maici, de la care Maica Stareță Eufrosinia a putut să adune multă dulceață duhovnicească și multă întărire sufletească…
În anul 1998 Preasfințitul Dorimedont, pe atunci Stareț al Sfintei Mănăstiri “Înălțarea Domnului” de la noul Neamț din Chițcani, se adresează cu o cerere Preafericitului Patriarh Alexie II, ca Maica Stareță Eufrosinia pe atunci Maica Economă Eufrosinia de la Mănăstirea Koriț, să revină în Moldova pentru a împlini ascultarea de Stareță la Mănăstirea din r.Căușeni, cu hramul “Acoperământul Maicii Domnului”, din satul Hagimus.
Revine în Moldova la 21 ianuarie 1998 și este numită inițial ca Soră superioară, ca mai apoi să fie Maică Stareță, care să conducă Mănăstirea. La data de 4 decembrie în seara de priveghere a Intrării Maicii Domnului în Biserică, este numită Stareță și primește ascultarea. În semn de supunere primește Crucea și i se conferă dreptul de a purta Crucea în rangul de Egumenă a Mănăstirii.
În anul 1999 Preasfințitul Dorimedent fiind deja Episcop de Edineț și Briceni o binecuvintează, — în ascultarea de a ridica din ruini Mănăstirea “Adormirea Maicii Domnului”, cu scopul să renoveze acest locaș Sfânt, după anii de distrugere din perioada comunistă. Aici erau doar câteva viețuitoare – Schimonahia Serafima, Monahia Emilia, Monahia Teodora, care au venit aici în anul 1991. Maica Emilia a înaintat o cerere către Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolit de Chișinău și al întregii Moldove, ca să redeschidă această Mănăstire, încă în anul 1991.
Plină de jertfă, Maica Emilia, a început reparația Chiliilor și a unui Paraclis, unde primele nevoitoare își făceau Pravila Călugărească.
Maica Stareță Eufrosinia vine în această Mănăstire, la Călărășeuca, la data de 22 martie anul 1999.
Împreună cu Maica Stareță a mai venit de la Mănăstirea Koriț din Ukraina și Monahia Marionila, care tot timpul a fost mâna dreaptă a Egumenei Eufrosinia cu ascultarea de Maică Econom.
Maica Stareță Eufrosinia, spunea, că venind aici a avut o durere mare în suflet, pentru această Sfântă Mănăstire atât de ruinată. Avea dorința să o cuprindă cu brațele și cerând puteri de la Maica Domnului, să poată face această Mănăstire să aibă alt chip — să fie ca o mireasă împodobită a lui Hristos, și să fie o Mănăstire care să zidească sufletele creștinilor; o oază duhovnicească unde să-și gasească liniștea lăuntrică, departe de haosul lumesc…
Cu atâta dăruire și cu atâta slujire în timp de 24 de ani, cât a îngăduit Bunul Dumnezeu să—și ducă Maica Stareța această slujire, acesată ascultare duhovnicească în acest Sfânt Locaș, în această Sf. Mănăstire de pe malul Nistrului.
Doar Dumnezeu știe câtă rugăciune, câtă dăruire, câte lacrimi, câtă jertfelnicie a vărsat și a dăruit Maica Egumenă, acestui Sfânt loc, lucru înțeles doar de cel, care este pus de Domnul pentru a reînnoi, a reînvia și a ridica din temelie un Sfânt Locaș, o Mănăstire.
Zidirea nu constă în ridicarea zidurilor și a pereților doar, ci în unirea sufletelor, în ascultarea greutăților celor care vin cu necaz, cu o durere; să alini un suflet nevoiaș, să asculți pe cineva care să—și spună suspinul…
Nu este ușor să închegi niște suflete firave, plăpânde, care vin în această obște călugărească, să le poți uni într—un duh, să le poți sprijini, să le poți susține, să te poți ruga pentru ele, să le poți povățui, să le poți învăța, să le ajuți să se convingă și să se supună pentru a răspunde chemării lui Dumnezeu într—un chip jertfelnic.
Cu dragoste multă s—a jertfit Maica Stareță în a uni sufletele încredințate, sufletele care veneau să se jertfească, să se afierosească lui Dumnezeu. Nu putem cuprinde în cuvinte ce înseamnă cu adevărat să susții și să te rogi să povățuiești sufletele celor care au venit să înceapă o viață de Mănăstire, o viață de Mănăstire care nu a avut modele, pentru că au fost închise Mănăstirile, au fost batjocorit monahii, alungați din Mănăstiri; iar acum totul era de la început. Aceste suflete, care veneau și se apropiau de Hristos, veneau să slujească lui Hristos, trebuiau întâi învățate în Rânduiala monahicească, în rânduiala creștinească, în rânduiala Sfintei Biserici, inițiate în Statutul unei Sfinte Mănăstiri, să deprindă Slujbele Bisericești.
« Fiecare persoană vine cu tot ce e al său, deși ar trebui să lase totul după poarta Mănăstirii, să lase în lume “omul cel vechi”, dar, venim cu deprinderile noastre, cu virtuțile și patimile noastre, cu caracterul nostru, cu toate moștenirile de genă pe care le avem, cu tot ceea ce moștenim din moși-strămoși; și o Stareță trebuie să primească acest suflet, să—l asculte, să aibă îngăduință cu el, să—l învețe, să—l îngrijească duhovnicește; principalul scop fiind, să-l învețe dragostea creștină, să—l învețe dragostea de Slujbele bisericești, să—l învețe dragostea slujirii de Dumnezeu, jertfelnicia pentru Sfânta Biserică a lui Hristos, și să—l învețe râvnirea celor Cerești».
(M.Eufrosinia)
Un Părinte Stareț sau o Maică Stareță, ne spun Sfinții Părinți — trebuie să aibă inimă de mamă pentru toți, să-i iubești pe toți așa cum sunt cu rele și bune, să încerci să—i schimbi, ajutându—i să se schimbe ei, prin aceasta, îndeplinind porunca de a—l iubi pe aproapele ca pe tine însuți, de a-L iubi pe Dumnezeu din toată ființa ta…
Maica Stareță a avut multă dăruire, multă dragoste, mult înțeles duhovnicesc, mult sprijin pentru sufletele celor care veneau în Sfânta Mănăstire. Dăruirea Maicii Starețe descrie dragostea pentru sufletele celor îngrijorați, pentru sufletele celor îngreuiați cu păcate, cu necazuri, cu scârbe. Avea un mod aparte de a—i asculta, de a-i mângâia, de a-i susține, de a-i sprijini pe oricine avea nevoie de ajutor sufletesc sau necesitatea lămuririi celor duhovnicești. Jertfa ce este mai scumpa astazi – timpul de rugăciune.
Oferea sprijin duhovnicesc multor creștini, care erau prinși în vâltoarea vieții, prinși de valurile grele și zbuciumate ale mării vieții .
Maica Egumena Eufrosinia a avut o râvnă aparte, în a pune în ordine Slujbele bisericești, în a înfrumuseța Sfintele biserici ale Mănăstirii; în a pune rânduială în mod deosebit, în viața Obștii monahale, și să crească duhovnicește sufletele încredințate. A avut multă grijă pentru gospodăria mănăstirii, pentru cele încredințate spre rânduială, pentru tot ce avea și are materialnic Mănăstirea. Avea grijă de pământul agricol încredințat, avea grijă de la cel mai mic lucrușor din atelierul de croitorie al Mănăstirii până la întinderile de pământ încredințate Mănăstirii.
Cea mai mare bucurie a Maicii Starețe — era dragostea, unitatea, sprijinul, îngăduința sinceră una față de cealaltă a surorilor din Obștea Mănăstirii. Cea mai mare faptă a credinței Maicii Eufrosinia, este arătată de bunul Dumnezeu prin faptul că și astăzi, după trecerea Sfinției Sale la Domnul, obștea rămâne în dragostea închegată. Dragostea nefățarnică față de Dumnezeu, dragostea unei surori față de cealaltă,- dragoste de jertfire și de dăruire pentru Hristos, și pentru sora de aproape; pentru cele care viețuiesc ani buni împreună și se bucură, se roagă împreună, plâng împreună, care se adună de atâtea ori la rugăciune. Aceasta este minunea împlinită de Maica Domnului la cererea Maicii Starețe, care a dorit ca obștea să rămână unită…
Prin lucrare duhovnicească, prin multă rugăciune, prin multă stăruință a Maicii Egumene s—au aranjat rânduielile Sfintelor Slujbe în bisericile Mănăstirii. Cu osteneala Eugumenei a fost înălțat un Paraclis deasupra izvorului de pe teritoriul Mănăstirii, s—au ridicat porțile mănăstirii, s—au sădit două rânduri frumoase de tuie de o parte și de alta la intrarea în Mănăstire; s—a construit corpul de Chilii al Maicilor. La etajul doi amenajindu-se trapeza mare, un atelier de croitorie, biblioteca. Între anii 2006—2007 s—a făcut tencuiala nouă pregătind în interior pereții bisericii, pentru pictură. Lângă ușile bisericii se pictează chipurile Sfinților Cuvioși Antonie și Teodosie, care au înființat Lavra Pecerska din Kiev. S—a reînnoit ferecătura icoanei Adormirii Maicii Domnului, icoană care stă acum într un chivot frumos în biserică.
Nu departe de Mănăstire, în pădure, intrând pe o cărare șerpuită s—au refăcut și înnoit cele trei izvoare ale Maicii Domnului, s—au curățat izvoarele Maicii Domnului cu apă tămăduitoare, din care vin și iau creștinii această apă ca pe apă tămăduitoare, se scaldă și primesc ușurare de toate bolile trupești și sufletești, necazuri care sunt tămăduite Maica Domnului.
Maica Stareță s-a străduit și a reconstruit podul de deasupra râului, a binecuvântat să se zidească o căsuță cu două despărțituri de asupra acestor bazine, putând să ia vindecare din apa sfințită creștinii care au credință. Tot cu stăruință Maicii Stareță s—a instalat o frumoasă icoana a Maicii Domnului “Floare neveștejită” lucrată în mozaic imitând și respectând vechiul Canon al icoanei, care era în vechime transmisă la Mănăstire de către Maicile care s—au nevoit în Obște până la anul 1961, când a fost Mănăstirea închisă.
Maică Stareță Eufrosinia a fost o lumânare vie pe altarul dragostei lui Hristos, s—a jertfit cu toată dragostea, cu toată dăruirea, cu toată viața ei,- din tot sufletul iubind pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe Sfinții care ocrotesc acest Sfânt Lăcaș. Toți cei care au avut—o pe Maica Egumenă Eufrosinia, drept o mamă duhovnicească, suntem îndemnați să ne unim într-o rugăciune fierbinte …
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Obștea mănăstirii Călărășeuca
