În ziua cinstirii Sfîntului Efrem Sirul (373-379), pe 10 februarie 2025, Înaltpreasfințitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni, a oficiat Sfînta Liturghie în Catedrala „Sf. Irh. Nicolae” din Orhei.
De la începutul noului an, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Nicodim, oficiază zilnic Sfînta Liturghie timp de 40 de zile, îndemnînd preoții și credincioșii să se alăture acestei lucrări liturgice pentru a înălța rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu, cerînd ca Dumnezeu să binecuvînteze cu pace, Țara noastră Moldova, stăpînirea și oastea iar binecredincioșilor creștini să dăruiască unitatea credinței noastre Ortodoxe!Ierarhul, subliniază că rugăciunea euharistică reprezintă nu doar comuniunea cu Hristos, ci și o jertfă de laudă adusă înaintea Tronului Ceresc, fiind izvorul harului și al întăririi duhovnicești pentru mîntuirea sufletelor și binele Bisericii.
****
Viața Sfântului Efrem Sirul
Efrem s-a născut în Siria din părinţi săraci, pe timpul împărăţiei lui Constantin cel Mare. După o tinereţe oarecum furtunoasă, Efrem a cunoscut o schimbare radicală a vieţii sale, care 1-a făcut să ardă de iubire pentru Dumnezeu. Efrem a fost ucenicul Sfîntului lacob din Nisibe (13/26 ianuarie). Prin harul covîrşitor al lui Dumnezeu, Efrem a cunoscut înţelepciunea dumnezeiească, care se prelingea precum mierea de pe buzele sale, iar ochii săi sau făcut izvoare nesecate de lacrimi. Harnic precum albina, Efrem scria necontenit cărţi pentru zidirea fraţilor şi îi povăţuia prin viu grai, nu doar pe ei, ci pe toţi cei care veneau la el pentru sfat de prin toate împrejurimile Edessei. De cele mai multe ori Efrem petrecea în retragere şi rugăciune. Cărţile lui sînt numeroase, iar rugăciunile lui minunate. Cea mai cunoscută este cea care se rosteşte mai ales în timpul Sfîntului şi Marelui Post:
„Doamne şi Sîăpînul vieţii mele, duhul trîndăviei, al grijii de multe, al poftei de stăpînire şi al grăirii în deşert, nu mi-l da mie. Iară duhul curăţiei, al gîndului smerit, al răbdării şi al dragostei, dă-mi-l mie, slugii Tale. Aşa Doamne împărate, dă-mi să-mi văd păcatele mele şi să nu os îndes c pe fratele meu, că binecuvîntat eşti în vecii vecilor, Amin!”.
Cînd au vrut să-l înscăuneze cu sila episcop al Edesei, s-a prefăcut nebun, începînd să fugă pe străzile cetăţii tîrîindu-şi veşmîntul după el. Văzînd aşa, oamenii l-au lăsat în pace. Efrem a fost contemporanul şi prietenul Sfîntului Vasile cel Mare. Sfîntul Efrem este socotit de Biserică „Apostol al pocăinţei”. Cărţile lui înmoaie inimile împietrite chiar şi ale omenirii de azi, întorcîndu-le la pocăinţă şi la Hristos. Sfîntul Efrem a trecut la Domnul încărcat de zile, în anul 378 după Hristos.
