În această zi, 10 februarie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Mitropolitului Arsenie (Stadnițki), născut la 22 ianuarie 1862, în familia preotului Gheorghe Stadnițki, paroh al Bisericii Adormirea Maicii Domnului din satul Comoravo (Cumarău), județul Hotin, gubernia Basarabia, mama sa trăgîndu-se din Moldova, dintr-o familie preoțească.
În anul 1874, tânărul Avxentie (numele de botez) este admis la Seminarul Teologic de la Edineț, unde, după un an de studii, este transferat la Seminarul Teologic din Chișinău, pe care îl absolvă cu brio, fiind totodată considerat și unul dintre cei mai buni cîntăreți ai Seminarului. La 1 septembrie 1880, primește însărcinarea de a preda muzica bisericească, geografia și caligrafia la Seminarul Teologic din Edineț. Între anii 1881-1885 își continuă studiile la Academia Teologică din Kiev. Mai apoi a fost numit profesor la Seminarul Teologic din Chișinău, unde, în decurs de 7 ani a predat greaca veche, muzica bisericească, teologia dogmatică și o serie de alte discipline. În tot acest timp a combinat activitățile didactice cu cele administrative, pînă cînd, în anul 1895, a fost numit inspector al Seminarului Teologic din Novgorod.
La 30 decembrie 1895, a fost tuns în monahism, primind numele în cinstea Sf. Arsenie din Tveri, în scurt timp fiind hirotonit și ridicat la rangul de arhimandrit. În 1896 i s-a acordat gradul de doctor în Teologie la Academia Teologică din Kiev.
Transferat la Academia Teologică din Moscova, mai întîi în calitate de inspector, apoi ca rector, s-a preocupat atît de situația financiară a studenților, instituind burse pentru studenții nebugetari, cît și de starea lor duhovnicească, realizînd primul pelerinaj științific al profesorilor și studenților în Țara Sfîntă și în Sfîntul Munte Athos.
Mai tîrziu, a fost transferat mai întîi la catedra din Pskov, fiind numit episcop de Volokolamsk, apoi la Eparhia din orașul Novgorod, în calitate de arhiepiscop. De-a lungul activității sale arhipăstorești, arhiepiscopul Arsenie a depus mult efort pentru organizarea școlilor parohiale și organizarea predării Catehismului în instituțiile de învățămînt laic și, fiind cunoscător al rînduielii bisericești, a acordat o atenţie deosebită aşezării corecte a cîntării bisericeşti, pregătirii cîntăreților şi conducătorilor de cor, creînd școli de muzică psaltică. Una dintre cele mai importante sarcini ale activității sale arhiepiscopul Arsenie a văzut-o în întărirea principiilor religioase și morale în turma pe care o păstorea și în luminarea poporului. Prin urmare, la inițiativa sa, se țineau regulat convorbiri religioase și duhovnicești, fiind înființate cursuri de misionarism pentru clerici. El a fost membru al comitetului provincial filantropic, președinte al Congresului întregii Rusii al activiștilor practici în lupta împotriva alcoolismului pe baze religioase și morale. De asemenea, Arhiepiscopul Arsenie a luptat mult ca țăranii lipsiți de pămînt, care s-au mutat în Siberia și Orientul Îndepărtat, să fie ajutați, a cerut poporului să jertfească fonduri pentru construirea bisericilor în aceste regiuni. În timpul Primului Război Mondial, arhiepiscopul Arsenie s-a ocupat de deschiderea spitalelor pentru răniți, inclusiv în Mănăstirea Iuriev din Novgorod și în Casa Eparhială Arhiepiscopul Arsenie, unde făcea rugăciuni, Te-Deum-uri și îi povățuia pe militarii care mergeau pe front și vizita răniții din spitale.
În anul 1917, la Soborul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse, împreună cu alți doi arhierei, a fost desemnat candidat la Scaunul Patriarhal, în cele din urmă fiind ridicat la rangul de mitropolit.
La scurt timp începe cea mai zbuciumată perioadă din viața mitropolitului Arsenie, acesta fiind supus la un șir de procese, arestări, percheziții, fiind acuzat că „s-a opus măsurilor guvernului sovietic, că a introdus dezorganizare în viața civilă a provinciei Novgorod, că a încălcat Decretul privind separarea dintre biserică și stat”. A fost exilat în Asia Centrală, fiind totodată numit „Arhiepiscop de Tașkent și Turkestan”, aici cunoscîndu-l pe Valentin Voino-Iasenețki, viitorul arhiepiscop Luca al Crimeii, căruia i-a fost părinte duhovnicesc.
Anticipîndu-și moartea, mitropolitul Arsenie l-a rugat pe preotul Alexandru Șerba, care îi era apropiat, să-l îngroape într-un sicriu simplu, fără căptușeală, iar la mormînt să-i sădească flori. La data de 10 februarie 1936, mitropolitul Arsenie a murit de o hemoragie cerebrală și a fost înmormîntat în cimitirul Alexandru Nevski din Tașkent, lîngă mormîntul mitropolitului Nicandru.
În anul 2021 Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, la inițiativa Mitropoliei Tașkentului și Uzbekistanului, a aprobat demersul Comisiei Sinodale a Patriarhiei Moscovei pentru canonizarea Sfinților și a hotărît preaslăvirea mitropolitului Arsenie (Stadnițki) în rîndul Sfinților Ierarhi-Mărturisitori cinstiți local în Mitropolia Tașkentului și Asiei, fiind rînduită și ziua lui de pomenire: 28 ianuarie / 10 februarie – ziua trecerii sale la Domnul.
Prin acest mic cuvînt, am căutat să aducem un smerit și sincer prinos de recunoștință și evlavioasă închinare memoriei marelui și distinsului ierarh, mitropolitului Arsenie (Stadnițki), care a strălucit în nevoință, precum și în activitățile sale pe ogorul Bisericii lui Hristos.
