Vestita ctitorie a domnitorilor şi boierilor Moldovei — Mănăstiria „Adormirea Maicii Domnului” din Călărășeuca — a îmbrăcat straie de sărbătoare marți, 6 decembrie 2022, și-a sărbătorit hramul bisericii aflate sub ocrotirea spirituală a Sfîntului Ierarh Mitrofan de la Voronej. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Nicodim Arhiepiscop de Edineț și Briceni, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
Și anul acesta, cu prilejul sărbătoririi hramului, Mănăstirea Călărășeuca a adunat credincioşi din toată Moldova, veniţi să se roage şi să mulţumească Maicii Domnului și Sfîntului Ierarh Mitrofan de la Voronej, pentru binefacerile primite de-a lungul timpului. Sfînta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Nicodim, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi din care a făcut parte părintele secretar eparhial, protoiereul Adrian Cotelea, omagiatul zilei de astăzi părintele blagocin raionului Ocnița, sector I, protoiereul Alexandru Usatîi, în prezența viețuitoarelor sfîntului așezămînt și a mulțimii pelerinilor și închinătorilor veniți la sărbătoare.
Cu prilejul marii sărbători, una dintre cele mai vechi icoane a Sfîntului Ierarh Mitrofan, ce adăpostește o părticică din sfintele moaște ale marelui Făcător de Minuni, a fost scoasă spre închinare, pe toată durata slujbei.
* * * *
Mănăstirea Călărăşeuca se află la nordul Republicii Moldova, la aproximativ 180 km de Chişinău, pe malul Nistrului. Acest loc deosebit de frumos are o istorie aparte.
Mănăstirea a fost înfiinţată în anii 1600 de către doi călugări veniţi din Ierusalim. A fost fondată ca schit al mănăstirii „Sf. Sava” din Iaşi şi se supunea „Frăţiei Sfântului Mormânt” din Ierusalim, fiind condusă de Patriarhii Ierusalimului.
Prima atestare documentară datează din 1648, când a fost construită o biserică din lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” care a devenit şi hramul mănăstirii. În decursul timpului i-au fost donate moşii de către domnii Moldovei şi boierii schitului. Astfel că, la începutul secolului al XIX-lea mănăstirea deţinea circa 13945,6 hectare de pământuri.
În 1781 biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost reconstruită în biserică din piatră, având şi rol de fortăreaţă în perioada năvălirii duşmanilor externi. Pereţii ei sunt de 1,5 m grosime, iar uşa de la intrare este confecţionată din lemn de stejar şi ferecată în metal. La un nivel înalt se află ambrazuri înguste de unde se putea trage cu o armă. În 1813 schitul devine mănăstire şi este condusă de eparhia Chişinăului. În 1853 pe teritoriul mănăstirii a fost construită din lemn a doua biserică cu hramul „Sf. Ierarh Mitrofan de Voronej”.
Pe parcursul istoriei mănăstirea a avut mai mulţi stareţi. Ultimul fiind egumenul Iona, care, împreuna cu fraţii, a reconstruit biserica de lemn „Sf. Ierarh Mitrofan” în biserică de piatră de proporţii mai mari, ca un edificiu de cult cu două corpuri de chilii dispuse lateral.
În 1916 călugării au fost transferaţi la mănăstirea Dobruşa, iar în locul lor din oraşul polonez Virovo au venit, cu binecuvânatrea arhiepiscopului Chişinăului, egumena Ambrosia cu surorile unei mănăstiri ruseşti. Cu timpul s-au adunat mai multe surori, şi din Moldova, şi din Ucraina, formând o obşte de peste 120 de maici.
Apoi mănăstirea a cunoscut o înflorire atât spirituală, cât şi materială. Dar odată cu instalarea puterii sovietice s-au început prigonirile. Mănăstirii i s-au impus impozite enorme, s-a interzis primirea pelerinilor şi primirea în obşte a surorilor tinere. S-a confiscat pământul. Iar pe 8 iunie 1961 mănăstirea a fost închisă. Patru măici au plecat la mănăstirea Japca, iar celelalte s-au stabilit cu traiul la rude.
Mănăstirea a fost transformată în spital pentru bolnavi de tuberculoză şi tabără de pionieri. Mai bine de 10 ani aici a funcţionat o şcoală-internat. Trei ani mănăstirea a fost abandonată în voia soartei.
La 3 mai 1991 mănăstirea a fost redeschisă. Printre primele măicuţe au fost monahia Emilia (Bubulici), Serafima (Solonari) şi Feodosia (Ogorodnic). În martie 1999 este numită egumenă maica stariţă Eufrosinia. Sub conducerea ei creşte obştea monahală şi încep lucrările de reconstrucţie şi amenajare a mănăstirii.
În soborul mănăstirii se află două răcliţe cu moşte: moaştele sfinţilor din Lavra Kievo-Pecersk şi părticele din moaştele diferitor sfinţi cinstiţi de biserica ortodoxă. În apropierea mnăstirii, în pădure, pe malul unui pârâiaş se află trei izvoare. Încă din vechime era cunoscută puterea miraculoasă a apelor de a vindeca diferite boli trupeşti şi sufleteşti. În stânca ce domină mănăstirea se află o peşteră. Se spune că din timpuri străvechi , de când s-a înfiinţat mănăstirea şi până la începutul secolului al XX-lea, în peşteră şi-au găsit adăpostul călugări asceţi, iubitori de linişte şi nevoinţe grele.
Slujbele în Sfânta mănăstire se oficiază zilnic.
Hramurile mănăstirii: 20 august – sărbătoarea Sf. Ierarh Mitrofan; 28 august – Adormirea Maicii Domnului; 6 decembrie – hramul de iarnă a Sf.Mitrofan.
