Pastorală la Învierea Domnului a Înaltpreasfințitului Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni

„Învierea lui Hristos văzînd, să ne închinăm Sfîntului Domnului

                                                                     Iisus, Unuia Celui fără de păcat…”

(Stihira Paștilor)

Iubiţi întru Hristos, preoţi şi diaconi,

iubitorilor de Dumnezeu monahi şi monahii,

dragi fraţi şi surori din Arhiepiscopia de Edineț și Briceni!

Hristos a înviat!

Cu aceste cuvinte Sfînta Biserică ni se adresează cu dragoste, chemîndu-ne cu cinste la triumful Pascal de astăzi, triumful marii biruințe a Iubirii Dumnezeiești asupra răutății omenești. Iubirea este viață, iar răutatea este moarte, de aceea Sărbătoarea Prealuminatei Învieri a lui Hristos este o mare zi de triumf al biruinței vieții asupra morții. Acum, după cum spune Sfîntul Ierarh Grigorie de Nyssa, moartea este zdrobită de viață. Acum Sfînta Biserică preaslăvește solemn Învierea biruitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, Care a „sfărîmat încuietorile cele veșnice”, iar prin fiii ei credincioși mărturisește că credința în Învierea lui Hristos continuă să trăiască în inimile celor care îl iubesc pe Domnul și aduce în această lume o bucurie fără de sfîrșit! „Acum toate s-au umplut de lumină, și cerul și pămîntul și cele de dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit” (Troparul Cîntării a 3-a al Canonului Paștilor). În această solemnă sărbătoare fiecare creștin ortodox trăiește aceeași bucurie pe care au trăit-o Femeile Mironosițe și ucenicii devotați ai Domnului nostru Iisus Hristos, care au venit dis-de-dimineață la Mormîntul Său și au auzit de la Înger: „…De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci S-a sculat…” (Luca, 24, 5-6).

Cu două mii de ani în urmă s-a întîmplat ceva de nepătruns și inexplicabil pentru mintea omului – Domnul, Care a creat lumea văzută și nevăzută, trăiește printre noi ca un om, asemănător cu noi în toate, dar fără de păcat, rabdă batjocoriri, moare pe Cruce, Se pogoară în iad, îl sfărîmă și învie a treia zi ca Dumnezeu Atotputernic. „Eu sînt Cel dintîi și Cel de pe urmă. Și Cel ce sînt viu. Am fost mort, și, iată, sînt viu, în vecii vecilor…” (Apocalipsa, 1, 17-18).

Vestea mîntuitoare a Învierii lui Hristos este transmisă din neam în neam pe parcursul a multor veacuri, bucurînd sufletele și inimile credincioșilor. Cîți oameni au fost aduși de ea pe calea mîntuirii, i-a înaripat cu nădejde, a dăruit mîngîiere! Credința în Învierea lui Hristos este pentru fiecare dintre noi un izvor de putere nesecată și ne inspiră la fapte bune. Încrederea că Hristos cel Înviat a biruit moartea și ne-a dăruit viață veșnică, dă omului nădejde neclintită, că viața în această lume nu este lipsită de sens, că binele semănat va aduce numaidecît rod însutit, că necazurile, bolile și chiar moartea nu mai sînt deja o prăpastie de netrecut între Dumnezeu și om, ci, dimpotrivă, ele slujesc doar ca o treaptă pe calea către viețuirea veșnică împreună cu El. Și, în același timp, negarea sau respingerea faptului Învierii lui Hristos depreciază complet existența noastră, duce inevitabil pe om la o catastrofă personală, făcîndu-i viața pustie. „Cel ce respinge minunea Învierii lui Hristos decade foarte jos din demnitatea morală, căci nu crede în binele necondiționat, în adevărul sfînt” (Sfîntul Ierarh Luca (Voino-Iasenețki).

Acei oameni care trăiesc cu Hristos și în Hristos se umplu de minunatul har dumnezeiesc, care îi face biruitori ai răului. Asemenea oameni, chiar dacă sînt în ispite și în luptă duhovnicească, stau neclintiți și spun împreună cu Apostolul: „Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?” – și cu smerenie mulțumesc lui Dumnezeu, Care le-a dat biruință prin Domnul nostru Iisus Hristos (I Corinteni, 15, 55-57). Unii oameni consideră că cei care îl iubesc pe Hristos și trăiesc în Hristos ar trebui să fie protejați de Hristos, ca Biruitor al morții, de ispitele pămîntești și de rău, pentru ca nimic rău să nu-i atingă. Dar asta nu este adevărat. Creștinismul nu eliberează pe om de ispitele acestei lumi; dar îi dă puterea plină de har de a învinge cu demnitate ispitele. Harul lui Dumnezeu îl face pe omul credincios să fie de neînvins. În ultimele zile ale slujirii Sale mîntuitoare, Mîntuitorul și Domnul nostru a spus aceste cuvinte: „…În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan, 16, 33). Aceste cuvinte au fost spuse Apostolilor, dar ele sînt adresate nu numai Sfinților Apostoli, ci și tuturor celor ce au urmat lui Hristos, printre care sîntem și noi, fiii credincioși ai Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Dacă vrem să fim adevărați urmași ai Domnului nostru Iisus Hristos cel Înviat, nu trebuie să ne îngrijorăm că se vorbește rău despre noi, ci să ne îngrijim să nu avem rău în suflet, astfel încît ceea ce se spune despre noi să nu fie adevărat. Exact așa ne învață Sfînta Scriptură: „Iubiților, nu vă mirați de focul aprins între voi spre ispitire, ca și cum vi s-ar întîmpla ceva străin…, Nimeni dintre voi să nu sufere… ca făcător de rele…, iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta…; să—și încredințeze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, săvîrșind fapte bune” (I Petru, 4, 12-19).

Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcînd și celor din morminte viață dăruindu-le!

Aceste cuvinte ne umplu de bucurie negrăită și, în pofida tuturor necazurilor, bolilor și durerilor noastre, putem întotdeauna, după exemplul Cuviosului Serafim de la Sarov, să ne alăturăm din nou și din nou la triumful duhovnicesc al acestei bucurii Pascale. Cuviosul Ava Dorotei scrie: „Paștile este săvîrșit de sufletul care iese din Egiptul minții, adică din păcat. Paștile Domnului este trecerea de la rău la bine”.

Fie ca faptele noastre cele bune să devină o propovăduire vie despre Hristos cel Înviat, pentru că a aduce lumina credinței și a bucuriei pascale în această lume plină de suferințe, tuturor celor care încă caută calea mîntuirii sau sînt complet departe de ea, celor cărora Evanghelia încă nu le-a fost descoperită  în toată puterea ei – aceasta și este o mărturisire a credinței vii în Hristos.

Fie ca Mîntuitorul și Domnul nostru, Care a înviat preaslăvit din morți și prin Învierea Sa cea de a treia zi a ridicat pe strămoșul cel căzut, să ne ridice și să ne păstreze și pe fiecare dintre noi în bunătate și să binecuvînteze pămîntul nostru cu pace.

Vă felicit din suflet, iubiți părinți, frați și surori, cu marea Sărbătoare a Învierii lui Hristos! Rugîndu-ne unii pentru alții, doresc ca harul Sfintelor Paști să intre în viața fiecăruia dintre noi, ca lumina credinței să ne lumineze și să ne înnoiască inimile. Dragostea, pacea și harul Mîntuitorului Înviat să fie cu Voi!

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!