Înaltpreasfințitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni împreună cu Preașfințitul Patrocl, Episcop de Dondușeni au oficiat slujba Ceasurilor, a Obedniței și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite în Marţia Mare Săptămînei Patimilor la Catedrala ”Sf. Irh. Nicolae” din orașul Orhei. Ierarhilor i-au coliturghisit slujitorii catedralei.
* * * *
Martea cea Mare
Această zi ne pregăteste pentru intrarea în cămara Mîntuitorului, cu două parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).
Când Domnul se suia la Ierusalim si se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi si aceste douã parabole, pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească si de celelalte virtuti si mai ales de milostenie, prin care se vădeste strălucirea fecioriei.
Pe cinci dintre fecioare le numeste întelepte căci împreunã cu fecioria au avut si minunatul si îmbelsugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeste nebune pentru că, desi si ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeasi mãsură milostenie. Pe cînd se scurgea noaptea acestei vieti au adormit toate fecioarele, adică au murit. Cu adevărat moartea se numeste somn. Pe cînd dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul noptii; cele care au avut undelemn din belsug au intrat cu mirele la deschiderea usilor, iar cele nebune, pentru cã nu aveau undelemn din destul îl cãutau după ce s-au sculat din somn.
Pentru aceasta deci, au rînduit dumnezeiestii Părinti pilda celor zece fecioare, împreună cu cea a talantilor, ca sã ne îndemne să veghem necontenit si să fim gata să iesim în întîmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru cã nestiutã este ziua si ceasul sfîrsitului vietii.
Dacă vom săvîrsi o singură virtute, cea mai mare chiar, si nu ne vom îngriji de celelalte, si mai cu seamã de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna vesnică, ci vom fi întorsi rusinati. Si într-adevăr nu-i lucru mai rusinos ca fecioria sã fie biruită de bani.
“La ceasul sfîrsitului, suflete, gîndind si de tăierea smochinului temîndu-te, cu iubire de osteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind si strigînd: Să nu rămînem afară de cămara lui Hristos”. (Condacul zilei)
