În ziua pomenirii Așezării în raclă a Cinstitului brîu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pomenirea Sf. Sfințit Mucenic Ciprian episcopul Cartarginei, Mănăstirea ,,Învierea Domnului” și-a sărbătorit hramul de vară. Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie praznicală a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul Nicodim, Arhiepiscop de Edineț și Briceni, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
În cadrul Sfintei Liturghii au fost înălțate rugaciuni de mulțumire pentru binefacerile revarsate asupra Sfintei Mănăstiri și cereri speciale către Bunul Dumnezeu, pentru pacea lumii și pentru încetarea conflictului armat din Ucraina.
După Sfînta Liturghie, Ierarhul împreună cu soborul slujitorilor și mulțimea credincioșilor au înconjurat în procesiune solemnă bisericile mănăstirii purtînd cinstitul chip Nascătoarei de Dumnezeu care este copie icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Vimatarissa” (Altărița sau Ctitorița), ce ocrotește în mod minunat acest Locaș.
În cuvîntul de învățătură, Înaltpresfințitul Nicodim a accentuat importanța rugăciunii către Născătoarea de Dumnezeu care este Mijlocitoare către Fiul Său dar și cinstirea Sf. Ciprian care ocrotește și ajută pe toți creștinii care vin cu evlavie să se închine și să înalțe rugăciuni.
La rîndul său Maica Daniela a mulțumit Ierarhului pentru prezența sa la prăznuirea hramului și pentru cuvintele duhovnicești rostite credincioșilor.
* * * *
Sfîntul Ciprian a cărui pomenire o săvîrșim în această zi, s-a născut în preajma anului 200 din părinți păgîni. Mai întîi a fost vestit retor al Cartaginei pentru ca între 40 și 50 de ani să primească sfîntul Botez. Pentru viețuirea sa aleasă, înțelepciunea și iscusința cuvântului său, fu mai întâi rînduit preot, iar mai apoi episcop al Cartaginei, în anul 248 sau 249, ocîrmuind cu multă rîvnă și belșug de fapte bune timp de 9 ani.
În vremea prigoanei împăratului Valerian (253-259), sfântul Ciprian a fost trimis în exil, în august 257, iar la 14 septembrie 258 i s-a tăiat capul dimpreună cu alți clerici ai Bisericii Cartaginei, între care și Flavian, fiind aflați vinovați de tulburările apărute în cetatea Cartaginei.
